a înspica conjugare; conjugare online pentru verbul "a înspica" în limba română la toate timpurile verbale
Conjugarea verbului "a înspica" în limba română (dex)
Infinitiv
înspica
Infinitiv Lung
înspicare
Participiu
înspicat
Gerunziu
înspicând
Imperativ persoana a doua
-
-
-
-
Prezent
-
-
el/ea înspică
-
-
ei/ele înspică
Conjunctiv Prezent
-
-
el/ea (să) înspice
-
-
ei/ele (să) înspice
Imperfect
-
-
el/ea înspica
-
-
ei/ele înspicau
Perfect Simplu
-
-
el/ea înspică
-
-
ei/ele înspicară
Mai Mult Ca Perfectul
-
-
el/ea înspicase
-
-
ei/ele înspicaseră
Conjunctiv Perfect
eu să fi înspicat
tu să fi înspicat
el/ea să fi înspicat
noi să fi înspicat
voi să fi înspicat
ei/ele să fi înspicat
Condițional Prezent
eu aș înspica
tu ai înspica
el/ea ar înspica
noi am înspica
voi ați înspica
ei/ele ar înspica
Condițional Perfect
eu aș fi înspicat
tu ai fi înspicat
el/ea ar fi înspicat
noi am fi înspicat
voi ați fi înspicat
ei/ele ar fi înspicat
Perfectul Compus
eu am înspicat
tu ai înspicat
el/ea a înspicat
noi am înspicat
voi ați înspicat
ei/ele au înspicat
Viitor
eu voi înspica
tu vei înspica
el/ea va înspica
noi vom înspica
voi veți înspica
ei/ele vor înspica
Viitor Anterior
eu voi fi înspicat
tu vei fi înspicat
el/ea va fi înspicat
noi vom fi înspicat
voi veți fi înspicat
ei/ele vor fi înspicat
Verbele anterioare: a însori, a însoți, a însovoni, a înspăimânta, a inspecta
Verbele următoare: a înspina, a inspira, a înspița, a însplina, a însplinoșa
Verbe aleatorii: a boxa, a deruraliza, a drăgosti, a fușeri, a înstăpâni